Suntem la capitolul entertainment..
Spre marea mea uimire trebuie sa recunosc ca televizorul a fost jucaria mea preferat. O zi fara electricitate provocandu-mi mari probleme 
).
Sa incepem cu inceputu :Cand eram mica eram fan Tom si Jerry si desi stiam tot ce se va intampla revedeam episoadele cu o placere si curiozitate nebuna.Orice om care stie ca exista o inventie numita televizor, ii poate recunoaste .Next on Dallas: a fost Sailor moon si Pokemon .Acestea mie cel putin mi-au monopolizat copilaria .Am mai crescut si eu mai mare m-am dat pe filme :teroarea copilarilei mele Chucky(fiecare generatie a avut un film care,a avut un efect de groaza in masa .A mea a fost cu Chucky, cea a surori mele hitchcock etc)
Eu consider un film de valoare in momentul in care imi revolutioneaza macar un pic perspectiva mea asupra realitatii ,imi creaza posibilitatea de a ma implica afectiv (deobicei imi amintesc mai bine ,sentimentul pe care mi l-a trezit filmul) si cand imi ofera Food For Thought.
Acum in ziele noastre nu prea am mai intalnit multe filme de acest gen ,insa daca trebuie sa aleg cateva ,voi spune: Hard Candy,The Butterfly Effect,,Thr3e,The Beach,…Favorite…Too Many…Brain Overload
Hard Candy-Filmul acesta demonstrează veridicitatea uneia din afirmaţiile mele iubite: “Hai să-l sinucidem!” — deşi, este o glumă, se pare că realitatea de azi totuşi permite aşa ceva. Un film plin de emoţii şi evenimente neaşteptate, care te ţine cu gura la ecran din primul minut, dar şi mai mult spre sfîrşit.
Thr3e-Un film la care m-am ofticat (pariu cu sor’mea) 
pt ca nu am prevazut acest final 
have fun cat mai puteti
The mist –cred ca mai mult am dormit la filmul acesta si cand mai aruncam un ochii la el faceam caterica ,avem impresia ca ma uit la enterprise/alien varianta romaneasca ,all in all nu isi merita reclama facut …insa finalul 
trebuie sa recunosc ca m-a amuzat 
indeajuns incat sa ii mai spele pacatele .
In the end, I leave you with an interesting quote:
Amanda Dunfrey: People are basically good…. we’re a civilized society.
David Drayton: Sure, as long as the machines are working and you can dial 911. But you take those things away, you throw people in the dark, you scare the shit out of them – no more rules.
Capitoulul seriale tv :Ok cand eram mica ma uitam mereu la seriale in care personajul principal avea niste principi morale bine definite si ca prin mininune mereu totul se termina cu bine(lucru pe care il uram la asemenetea seriale deoarece pareau mai mult povesti din basm unde personajul principal este vrajitorul din Oz ,stiind tot ce se va intampla ):Xena,Hercule,Andromeda,Nikkita.Mi-au influentat cat de cat conceptia mea asupra lumii cand eram mica,si poate inca se mai simt cateva ramasite a ecoului pe care il faceau o data.
Alte seriale la care m-am uitat c..hmmm…Scrubs,Grey’s Anatomy,Sex And The City,Mutant X,Lost,Kyle XY,House Md.In ultimul timp serialele mele s-au schimbat (mor mai multi ) ) :Sleeper Cell,Criminal minds,CSI (mai mult NY),Dexter si ele fiind patronate de acelasi sistem(god over evil).
Acotri preferati :Incerc sa fac o mare dinstinctie intre personaj si omul actor .Pentru mine sunt doua entitatii diferite ce trebuie tratate separat .Voi vb despre personajele care m-au impresionat.Ma atrag personajele care creaza sau primesc o anunita aura de mister .Primul care imi vine in minte cu asemena calitatii este Dr. Spencer Reid. El stie tot felul de lucruri obscure .He’s shy and awkward around women(most of the time being like a lost as a puppy that you want to take home).Pentru mai multe detali vizionati CRIMINAL MINDS.Tyr Anasazi,House.etc.De cele mai multe ori personajele pe care le indragesc sunt total opuse ,singura constanta este faptul ca ele au o problema mai mult sau mai putin evidenta )
Capitoul carti
Citesc orice ma inspira.Ieri a facut rost de Colectionarul ,trebuie sa recunosc ca a fost o carte pe care nu puteam sa o las deoparte.Profitand de locul meu in banca , la scoala am continuat sa citesc cartea(observa ca eu nu prea sunt atenta la ore ) mereu am cate o ocupatie si totusi am note mari)
Colectionarii sunt fiinte introvertite, cu dorinte speciale si suflete sensibile, pline de pasiune, dar si de meticulozitate. Frederick, un colectionar de fluturi, nu este o exceptie, insa are curajul de a “colectiona” o viata, de a pune sub un glob de cristal o persoana. Obiectul admiratiei sale indelungate, studenta la Arte Miranda, devine obiectul unei fantezii elaborate care se materializeaza sub forma unei strategii de colectare si depozitare. Frederick, caruia ii place sa i se spuna Ferdinand, o rapeste pe Miranda si o “gazduieste” intr-o inchisoare demna de un fluture aflata in subsolul casei. Frederick/Ferdinand isi doreste dragostea Mirandei si o trateaza ca pe un bibelou de portelan; nu este un monstru, ci doar un om foarte singur – un colectionar de sentimente in esenta. Pe principiul :What? i’m not crazy, i’m just motivated.
La limita singuratatii -o carte pe care am gasit-o la intamplare la biblioteca -paradoxal personajul principal nu este niciodata singur fizic .
Ultimul templier -O acizitie proprie -mi se pare extrem de buna pt o carte fantezista…Cel mai mult mi-a placut comentariul facut pe tema religiilor si a crestinatatii de catre prof Vance.
Vrajitoarea din Portobello- It is the unknown we fear when we look upon death and darkness, nothing more.
Distractii noi 
eath note:
Premiza serialului este una originala: exista o lume a zeilor mortii, shinigami, care pot omora oamenii scriindu-le numele intr-un caiet special. Unul dintre aceste caiete ajunge in mainile unul elev de liceu de nota zece, plictisit si dezgustat de lumea plina de crime in care traieste si care se hotaraste sa schimbe lumea cu ajutorul caietului mortii. Light Yagami, elevul exceptional cu accese de megalomanie, incepe sa omoare sistemetic criminalii, incercand sa instaureze o lume perfecta in care tuturor sa le fie frica sa savarseasca orice fel de crima, pentru ca pedeapsa unica si fara drept de apel este moartea prin atac de cord. Curand autoritatile si opinia publica isi dau seama ca mortile criminalilor sunt provocate de un ucigas pe care il numesc Kira, de la pronuntia japoneza a cuvantului killer. La acest punct Interpolul il angajeaza pe misteriosul detectiv L, cel mai mare detectiv din lume, pentru a-l prinde pe Kira si astfel incepe un joc de-a soarecele si pisica intre L si Light, fiecare dintre ei incercand sa afle identitatea celuilalt. Publicul este prins de lupta ca un complicat joc de sah a celor doi si de incercarea de a stabili de care parte se afla dreptatea. Pe de o parte Light curata lumea de criminali, de oameni care isi merita moartea, iar pe de alta parte legea sustine ca a omora un criminal este o crima la fel de mare ca a omora un om neinovat. Cand Light incepe sa omoare agentii FBI aflati pe urmele lui, dilema de spulbera si eroul se dovedeste a fi un criminal in serie ca toti ceilalti, cu idealuri mai mari poate, dar dispus sa faca victime nevinovate pentru a-si hrani dorinta megalomana de a deveni dumnezeul lumii noi.
Farmecul serialului sta in personajele sale. Pe de o parte Light este baiatul perfect, elev de nota zece care intra la facultate cu un scor perfect la examenul de admitere, e frumos, se imbraca bine, are succes la femei, e placut de toata lumea si are idealuri marete. La polul opus se afla L, geniul ciudat, neingrijit, insensibil in relatiile cu oamenii, care nu are alta viata in afara de munca lui si sufera de hipertiroidie. Desi boala nu e mentionata clar in serial, hipertiroidia este evidenta prin semnele sale: ochii rotunzi si iesiti din orbite specifici, insomnia care reiese din faptul ca are mereu cearcane, faptul ca este incerdibil de slab cu toate ca mananca numai dulciuri. La boala se adauga un comportament de copil: L vede lupta cu Light ca un joc si nu suporta sa piarda. Mai mult, pozitia specifica in care sta aduce aminte de pozitia de fetus, aratand nesiguranta si nevoia de a se simti protejat specifica copiilor. Cu toate ca pare foarte sigur pe el in afirmatiile pe care le face, o anumita nesiguranta se vede in modul in care L se joaca mereu cu buzele, gest involuntar de refulare a nervozitatii. In contrast cu el, Light e mereu calm si calculat, fara gesturi care sa tradeze vreo emotie.
Alaturi de lupta personajelor, este interesant de urmarit reactia societatii, care se imparte in suporteri ai lui Kira si putinii opozanti. Suporterii, mai ales, ajung la fanatism si-l transforma intr-adevar pe Kira intr-un zeu. Cel mai interesant este cazul politistului Matsuda, care, ca politist, isi doreste sa-l prinda pe Kira, dar ca om ii admira idealurile. Serialul pastreaza mereu aceasta aura de dreptate din jurul lui Light, lasand mereu loc intrebarii “Cine are cu adevarat dreptate?” Light nu comite niciodata o eroare de judecata si nici unul din asa-zisii criminali pe care ii omoara nu se dovedeste a fi fost acuzat pe nedrept. Dreptatea lui Light se bazeaza tocmai pe aceea ca omoara criminalii care au scapat de lege prin diferite tertipuri, dar in asemenea situatii in lumea reala ar exista mereu pericolul de a pedepsi un om care era cu adevarat nevinovat. Acest lucru nu se intampla in serial si lumea pe care Light incearca sa o creeze este o adevarata utopie si nu doar o lume controlata prin frica de un nebun care se crede Dumnezeu.
In ansamblu, Death Note e un serial de exceptie care nu trebuie ratat nu doar de fanii genului ci si de telespectatorii obisnuiti.
Ideea de baza e ca intri intr-un vartej de sentimente contradictorii,nu stii daca sa urasti personajul principal sau sa il apreciezi .Aduc in discutie o tema intresanta ,cele mai ascunse dorinte ale noastre ,pt ca toti la un momendat am dorit raul cuiva ,dintr-un motiv sau altul.Si am sa va las cu intrebarea :
Ce ai face daca ai avea puterea asupra vietii cuiva?
Al mod interesant de a petrece timpul liber este de a ma juca Monopoly si mult Trombon (in pauze ,la scoala ne strangem tot randul la o banca si incepem o “lupta” pe viata si pe moarte)
Am invatat de curand sa joc table insa ne prea avand multi amatori de acest gen, calculatorul este un adevarat ajutor.Sudoku la fel ,este o ocupatie intresanta mai ales pe drumu pana la scoala.
Acum marea mea obsesie este Sk8 si desi este un pic mai greu(o vanataie proaspata facut azi cu ocazia unei dezechilibrari) dar mi se pare fascinant si eliberator .Aceiasi senzatie o am cand alerg ,doar eu ,drumul si vantul pe care il simt cum imi invaluie corpul.(suna prea poetic “note to me change that:))” )
Rubik’s cub-cu obiect care mi-a starnit placere dar si ostilitate nemarginita.
Interesante sunt aceste jocuri insa locul intai este ocupat de ..ba ba bi bang… =Calculatorul, it rulz.
Poti sa pierzi ore in sir la el si tot nu te plictisesti avand o paleta extrem de variata din care alegi .Poti sa te joci ,surfing the net,poti sa te amuzi de cate un tembel,sa desenezi orice iti trece prin minte.
La capitolul computer games :Max Pain ,American Conquest,Age of empires(i hate age of mythology) sunt jocurile pe care le stiu pe de rost(cred ca le-am jucat de 100 de ori) .Devil may cry pentru mine este noua fixatie .Este foarte dinamic ,nu ai nici o secunda sa te plictisesti si cu o ocazie (sau mai multe ) te cam sperii (nu recunosc nimic:)) ).
Aaaa da, multi cred ca o sa ma urasca dar eu zic ca Delta force e mult mai intresant decat Counter Strike.
Grand Theft Auto si Need for speed sunt preferatele mele la subiectul masinute.
Trebuie sa rescunosc am jucat si Sims si il voi cataloga ca fiind un joc interesant ,grafica draguta insa nu pot sa joc ceva ce nu are sfarsit .
Spre final voi vb despre reviste.Eu nu imi cumpar reviste .Singurul lucru pe care il cistesc uneori este Compactul sau mai nou Ring.In rest, sursa mea de informare este calculatorul.
